M-ai facut sa plang,sa urlu de durere,
Sa nu mai sper la iubire,la fericire sau liniste.
Doar la o ploaie de lacrimi ce imi inunda camera.
Citind aceeasi poezie mereu am ajuns sa o spun mereu,
Privind aceeasi poza mereu am ajuns sa o vad la tot pasul,
Ascultand aceeasi melodie am ajuns sa o fredonez.
Citind aceea scrisoare de ramas bun am ajuns sa plang.
Ploaia de lacrimi mi-a inundat casa,inima,sufletul.
Nu ma gandesc limpede,nu mai iubesc la fel,nu ma traiesc ca atunci.
Atunci cand tu erai langa mine ploaia de lacrimi nu venea,
Inima nu suferea iar eu radeam mereu cand te vedeam.
Toate s-au schimbat dar nu regret nimic din cele traite,
Nici macar faptul ca te-am pierdut pentru ca tu
Mi-ai aratat cum este dragoastea cu adevarat,
Dulce si amara,trista si fericita,rea sau buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu