Intr-o secunda cade la pamant.Mama i-a sucit gatul si a inceput sa rada si ea si tatal meu.Eu speriata si tot odata uimita de puterea mamei i-am intrebat:
-De ce radeti?Mama tu tocmai l-ai omorat!?
-Nu draga, doar a adormit,doar nu vrei sa simta durerea cand o sa ne infruptam din el.
La cele auzite,m-am ingrozit asa ca i-am intrbat:
-Dar Ema mi-a spus ca va fii viitorul meu sot.De ce ati vrea sa il omorati?
-Glumeam draga!si au inceput sa rada toti.
Am ramas uimita la cele auzite,dar desi mirosul lui era inebunitor,nu ma simteam in stare sa-l omor,asa ca am inceput sa ma gandesc la o strategie de al scoate din castel.Mama imi spuse sa il duc in pifnita pana la miezul noptii,atunci cand il vom manca."Usa din spate,da usa din spate"-imi trecuse prin minte sa il scot de acolo,dar daca il scoteam nu puteam sa ma mai intorc,dar poate ca asta era si oportunitatea mea de a pleca de la castel si de al cauta pe baiatul misterios.L-am urcat in spate,si am inceput sa alerg mai repede decat de obicei.Mama a auzit cele intamplte,a incercat sa ma ajung dar in zadar.In curand se v-a trezi asa ca trebuie sa fiu pregatita sa ii dau o explicatie.M-am uitat mai bine la chipul lui.era asa de frumos,si el imi trezea acelasi sentiment ca si acel baiat din padure.Oare ma indragostisem de amandoi?Oare era posibil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu