Dimineata a fost imbratisata de o ceata,
O ceata cenusie plina de aer rece,
Un aer rece ce imi cuprinde inima
Cu un sentiment de tristete dar si de fericire.
Pasarile care inainte imi incatau auzul cu strigatul lor,
Acum s-au indreptat departe de aceste locuri,
Aceste locuri invaluite in aerul rece de noiembrie.
Un noiembrie trist,plin de uitare si nepasare.
Soarele care imi invaluia inima acum nu mai e,
Sta ascuns dupa norii cenusii ce imbraca cerul.
Cerul albastru ca marea nu se mai arata,
Si-a imbracat haina cea cenusie si sta ascuns.
Se ascunde de privelistea ruginie,
De copacii cei tristi si plini de sperante,
Ca intr-o zi noiembrie se va sfarsii,
Iar poate Astrul soare din noi v-a mai stralucii.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu