Inghitita de Amurg:Partea a III-a

In zorii zilei,lumina soarelui era mai puternica ca niciodata.Am tras perdelele intr-o clipa.Prin mica gaura a tavanului,razele soarelui luminau micul colt al camerei.Pentru o clipa am crezut ca uitasem cele petrecute seara trecuta,dar in zadar.Cu prima ocazie mi-am adus aminte ,ochii lui,glasul si mirosul sangelui care ii curgea prin vene.La un moment dat adud niste pasi.Era Ema.
 -Margaret!!Un tipat se auzi din fata usi
 -Ce este?intreb eu speriata
 -Cum ce este?Am primit o scrisoare de la mama,cum ca vor sosi la Amurg
Auzind acestea,planul de a pleca de la castel era din ce in ce mai greu de realizat.
 -Si ce-i cu asta?o intreb eu nepasatoare
 -Cum ce-i cu asta!?O sa vina viitorul meu cumnat.
 -Cum adica viitorul tau cumnat?o intreb eu speriata.
 -Ai sa vezi,acum dute si pregateste-te.Trebuie sa faci impresie buna.Pentru ca din cele auzite,este din cel mai puternic clan.
 Nu mai stiam ce sa zic.Nu aveam alta cale decat sa fac ce imi spune ea.
 Iata ca Amurgul sosise,si odata cu el si parintii mei.
 -Bine ai venit,mama!a spus Ema cu o voce fericita.
 -Bine v-am gasit!Margaret,vino de intampinati viitorul sot.
Auzind aceste cuvinte,tot corpul meu de mort,a inceput sa tremure.
 -Acum mama.i-am spus eu cu un ton trist
M-am apropiat de el.Parea atat de...viu.Cum era posibil?