Este toamna in sufletul meu

Ai plecat odata cu vara,ai luat tot ce insemna verde.
Toamna a sosit afara iar pe mine a inceput sa ma doara.
Toamna e in sufletul meu de cand tu ai zburat ca un zmeu
In zare fara macar a te uita in spate uitand de toate.

Vara a plecat la fel si tu,nu ai habar cum imi este sufletul.
Este ca un pom in mijlocul toamnei,ca un om in capatul coloanei.
Afara totul este argintiu iar sufletul imi este pustiu.
Incerc sa uit de toate dar totul se face cu dificultate.

Incerc sa readuc prospetimea verii in suflet dar parca ceva e incomplet.
Melodiile noastre,ale verii acum sunt date uitarii.
Nimic nu le va mai aduce inapoi chiar de-ar fii sa fim iar amandoi.
Aceasta vara s-a pierdut in mii de amintiri si v-a fii una dintre amagiri.

Inca o vara s-a stins iar toamna cea cruda a invins.
Nimic nu v-a supravietui in calea ei nici macar puterea dragostei.
Totul s-a prefacut in ceata iar iubirea noastra atarna de o ata.
Totul sa schimbat de cand tu si vara ati plecat.

Este toamna in sufletul meu iar tu vei zbura ca un zmeu.
Un zmeu care pleaca departe si care se va inchide ca o carte.
O carte uitata de lume care lasa nu mai urme.
Urme adanci in sufletul tau care vor ramane acolo mereu.