Inghitita de Amurg:Partea a XVII-a

  Zilele treceau repede.Vilhem era din ce in ce mai mandru de mine,regreta ca ma judecase gresit.Simteam cum totul era in sfarsit in favoarea mea.Dar totul avea sa i-a sfarsit intr-o zii la apus,eram eu pe munte.Auzisem un zgomot infernal din padure.Era un strigat care chiar si celei mai impietrite inimi i-ar fii ajuns.Cum eram asa de curioasa am plecat sa vad ce este.Cand am ajuns,un fel de diavol,cu chip de copil,tot striga:
       -Mami...mami....mami!

 Ma inspaimanta.Chipul acela nevinovat,care totusi ascundea un diavol.M-am apropiat de el.Nu se misca.Am intins mana sa-l ating,iar atunci,pentru o fractiune de secunda,m-am vazut insarcinata.Imi dadea mai multi fiori.Dupa a disparut in intunericul padurii.Am fugit acasa,inspaimantata.Chad m-a auzit intrand si a venit la mine.

        -Hey esti bine?
        -Da!Cred!Chad promite-mi un lucru.
        -Ce?
        -Ca nu vei mai pleca fara mine undeva.Promite-mi!
        -Este ciudat ce-mi ceri,dar daca asta te face fericita,atunci da!
  Stiam ca era trist,puteam sa-i simt emotia.S-a ridicat,s-a uitat la mine,sperand ca-i voi spune sa ramana,dar eu am lasat in jos capul,iar el a plecat.Eram furioasa pe mine,dar frica pe care o simtisem in padure,era mai mare.
        Seara,Chad nu venise.Oare chiar asa de tare se suparase.Nici Vilhem nu mai vorbea cu mine.Ce era asa de grav?