Imi deschisesem ochii.Susurur apei care mangaia stanca ma trezise.El era langa mine,cum era posibil,dupa ce i-am facut,dupa cate a aflat despre mine.Dormea.Era fara grija desi stia ca sta langa una ca mine.Nu puteam sa il mai privesc,trezea in mine sentimentul de vina,sentimentul de renegare de sine.Vroiam sa plec,dar iubirea mea pentru el ma facea sa ma intorc.Amurgul domina cerul.Dar nu aici incepuse totul,ince atunci cand.......-Margaret,hai soarele a apus avem destul timp pentru a ajunge la castel.Grabeste-te.
-Ma grabesc,Ema.ii spusesem eu cu un ton nu tocmai prietenos.Dar sigur avem timp sa ajungem?
-Da!mi-a spus pe un ton superior.
Amurgul era frumos.Era singura mea legatura cu Soarele.Cu razele lui.Nimeni din clanul meu nu iesea afara pe timp de ziua.Doar Amurgul ii mai chema pe cararile pusti ale padurii,ce uneau lumea muritoare cu lumea nemuritoare.
-Ema,dute tu eu am sa mai stau,nu sunt asa de insetata ca tine.i-am spus eu cu teama.
-Cum vrei,n-ai decat sa rabzi foamea.imi spuse ea cu un ton nepasator.
Piveam Amurgul care inghitea orizontul.Dar deodata aud pasi.Pasi repezi care par ca inghit praful.M-am ascuns.Cu teama ca voi fi descoperita,am privit fiinta ce se apropia.Era un muritor.Am inceput sa fug,el ma vazut,asa ca a inceput sa ma urmareasca.Alergam printre copaci,cand deodata,m-am trezit la pamant.
-Te-am prins!imi spuse el cu o voce de invingator.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu