Inghitita de Amurg:Partea a VI-a

  In ziua urmatoare,nu l-am mai cautat,am luat micul-dejun,defapt el pentru ca mancam altceva decat ce este normal.Ne-am petrecut dimineata impreuna,am hoinarit prin oras.Dupa amiaza aveam de cand sa mergem pe munte,unde de acolo o sa privim Amurgul,dar cineva urma sa ne strice planurile.Nu sora,nu mama,nu tata,ci chiar baiatul acela misterios.L-am intalnit din greseala in centrul orasului,l-am recunoscut,atunci i-am spus:
   -Tu...TU! ii spusesem eu uimita de prezenta lui.
   -Cei cu mine?!
   -Eu sunt fata din padure.Iti aduci aminte?
   -Tu?!Nu pot sa cred te-am gasit. si in acel moment m-a luat in brate

  In acel moment.nu stiu exact ce a inteles,el.Justin,dar a alergat atat de tare incat bataile inimii lui erau paralele cu bataile pe care la facea in contact cu pamantul.L-am lasat in urma pe baiatul misterios,si am alergat catre Justin.Era multa lume acolo,asa ca nu am putut alerga foarte repede,si din cauza acestei greseli l-am pierdut.Nu din ochi ci din viata mea.S-a aruncat fix in bratele mamei,il prinse,nu puteam face nimic,ii sucise gatul pe loc,dar de aceasta data pe vecie.In acel moment am cazut.Era ceva rar intalnit la un vampir,dar eu am patit-o.Cand m-am trezit langa mine era baiatul misterios,imi tot spunea ceva dar eu nu auzeam nimic,toate zgomotele erau pentru mine,nule,m-am intors intr-o parte,si-a dat seama ca sufeream asa ca m-a lasat in pace.Lacrimile reci ca gheata imi curgeau,pe fata.Nu imi puteam scoate din minte imaginile acelea.Ma durea,si inca foarte tare.Din vina mea,el, murise.''Nu puteam sa fiu eu?De ce a fost el?''Imi spuneam mereu,pentru a ma chinuii.Il iubisem.,si inca mult.L-am pierdut din cauza unui gest,copilaresc,nu inteleg ce a putut el sa isi imagineze.Acum ce imi ramasese de la el,erau doar clipele putine,petrecute impreuna.Nu-l voi uita niciodata!