Inghitita de Amurg:Partea a XVIII-a

      Stateam in pat.Il asteptam dar nu venea.M-am ridicat,am coborat scarile,jos o liniste deplina,nici urma de Chad sau Vilhem.Privesc afara.Luna plina,se strecura printre nori.Merg,imi i-au haina si ies in cautarea lui Chad.Am mers mai intai pe munte,nu era acolo.M-am intors in oras,nici urma de el,sau Vilhem.Cand am ajuns acasa,am auzit ceva de sus.M-am dus sus.Cand am intrat,Chad era aruncat aproape de vereastra,iar el,langa Chad.Care el?Cel pe care nu credeam ca am sa-l mai vad vreodata.El,aceea persoana care te raneste,dar il ierti,care te face sa plangi,iar tot el iti sterge lacrimile.Acel el.Matt,unul dintre cei mai batrani vampiri din clanul meu.Ma apropii de el,cu nervii intinsi la maxim,ridic mana gata sa-l pocnesc,dar mi-o prinde.Imi da drumul atat de tare,incat pic langa Chad.

       -Esti o rusine pentru clanul nostru!
       -De ce sunt o rusine?Ca mi-am aparat iubirea? i-am spus eu in timp ce ma ridicam
       -Iubirea?Nu stii ce e ea!E un drog de care nu mai scapi,poate esti fericit o vreme,dar dupa te da dracu!
       -De unde stii tu?Tu nu ai sentimente.
       -Asa crezi tu.intorcandu-se si plecand
  Chad zacea pe jos,l-am ridicat si l-am pus pe pat.Ardea,ca o torta,m-am dus i-am adus o compresa cu apa.I-am pus-o pe frunte,in acel moment scotea aburi,ceva era inneregula cu el.M-am dus sa-l caut pe Vilhem.Nu era de gasit.Poate asa era normal,nu stiu.Va urma...